Comuna Verbiţa
Comuna Verbiţa a fost infiinţată prin legea administrativă din 1864, desfiinţată în anul 1875 şi reinfiinţată în anul 1887, fiind formată din satele Verbiţa şi Verbicioara.
Localitatea este situată în nord-vestul Câmpiei Desnăţui, la 62 km vest de municipiul Craiova şi este învecinată cu comunele Carpen, Orodel, Pleniţa şi Oprişor.
Suprafaţa totala a comunei este de 4518 ha, din care suprfaţa agricolă reprezintă 2832 ha.
Populaţia este de 1534 de locuitori, numarul de locuinţe este 988, iar numarul mediu de angajaţi este de 61. Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura şi ramurile ei conexe.
La ora actuală, localitatea beneficiază de un dispensar, două şcoli generale şi două biblioteci, din care una publică.
Relief
Relieful are aspect de câmpie piemontană, deluros, cu mici câmpuri înguste separate de văi. Comuna este străbătută de râul Baboia(Eruga), iar apele freatice sunt situate la o adâncime mai mare de 10m.
Clima
Clima este temperat-continentală de câmpie, cu o medie anuală de temperatură de 11˚C. Temperatura medie în cea mai rece lună, respectiv Ianuarie, este de -2˚C, iar în cea mai caldă lună, Iulie, este de peste 22˚C.
Fauna si vegetatie
Fauna este compusă din lupi, vulpi, rozătoare(soareci şi iepuri de câmp), păsări(privighetori, potarnichii, grauri), insecte, reptile, dar şi faună mediteraneeana(lăcusta marocană şi carcăiacul).
Vegetaţia este formată din pâlcuri de păduri de cer şi garniţă şi pajisti stepizate cu ierburi mărunte.
Satul Verbiţa
Satul Verbiţa este amintit pentru prima dată într-un hristov din 27 iunie 1387, prin care Mircea cel Bătrân îl întareşte mânăstirii Tismana. Satul a fost însa locuit cu mult timp înainte, în apropierea acestuia fiind descoperite vechi fragmente ceramice.
Satul Verbicioara
Satul Verbicioara este locuit din cele mai vechi timpuri, aici fiind găsite fragmente ceramice cu ornamente specifice culturii Basarabi. Tot in Verbicioara s-a descoperit o cetate de pământ de formă ovală, aparata cu şant şi val, aparţinând epocii fierului, dar şi o necropolă geto-dacică.
